Tartă de cireşe cu cremă de migdale
Cea mai bună tartă pe care am mâncat-o vreodată în viaţa mea până acum!
♥
Mă ştiţi sinceră, prin urmare cea mai bună înseamnă că nu mai este alta la fel de bună sau mai bună ca ea… cel puţin din câte am încercat eu…
De fapt, dacă stau puţin şi mă gândesc, tarta „Magic Moments” e la fel de delicioasă, deşi în alt registru, unul mai ciocolatos, prin urmare e altceva :P…
Însă această tartă cu cireşe şi cremă de migdale e de departe cea mai bună tartă cu cireşe EVER, din câte mi-a fost dat să savurez până acum!!
Adooor savoarea acestei creme de migdale (sau „frangipan”, după cum mai apare în alte reţete)… Aduce la aromă şi consistenţă cu marţipanul, o minunăţie pe care, spre ruşinea mea, am descoperit-o relativ recent.. Iar în combinaţie cu irezistibilele cireşe, bune în orice formă ar fi să fie devorate, iese dragii mei, o bunăciune de tartă pe care nu vă vine să o împărţiţi cu nimeni, vă garantez!
Ei bine, eu am împărţit-o totuşi cu iubitul meu dulce şi drag, cu care împart cu dragoste totul de fapt… 😀 Voi însă faceţi după cum vă lasă… poftele!… Bine, şi inima! 😀
Dar gata cu introducerile, să trecem la treabă! Pentru o tartă delicioasă ne trebuie următoarele…
Ingrediente (6 porţii)
Pentru aluatul de tartă
- 125g unt
- 250g făină
- 1 ou
- 50g zahăr
Pentru crema de migdale (frangipan)
- 150g unt topit
- 150g migdale măcinate
- 100g zahăr brun
- 1 ou
- 1 gălbenuş
- 2 linguriţe esenţă de migdale
Pentru topping
- 650g cireşe
- 40g zahăr
- 100ml apă
Mod de preparare
1. Pentru aluatul de tartă se mixează untul cu zahărul (eu am folosit brun, dar e ok şi alb), până capătă o consistenţă cremoasă. Se adaugă oul şi se mai amestecă puţin, până se mai dizolvă din zahăr.
Se încorporează treptat făina, până iese o compoziţie omogenă.
Se înfăşoară acest aluat de tartă într-o folie de plastic şi se lasă în frigider minim 30 minute, până se mai întăreşte puţin.
Cât timp stă aluatul de tartă la rece, se prepară crema de migdale.
2. Se macină migdalele decojite, iar untul tăiat cubuleţe se topeşte. Se pun apoi într-un bol zahărul, migdalele măcinate, untul topit, gălbenuşul şi oul întreg.
Se amestecă până se obţine o pastă cremoasă. Se încoporează esenţa de migdale şi se lasă deoparte.
3. Se încinge cuptorul la 180˚. Se unge cu unt o formă de tartă cu diametrul de 26cm.
4. Se scoate aluatul de tartă din frigider şi se întinde direct în formă cu mâna, nivelând bine astfel încât să fie uniform şi apăsând pe margini, având grijă să lasăm o formă frumoasă tartei 😉
Se fac apoi nişte înţepături cu furculiţa, pentru ca atunci când o să se coacă să nu se umfle (poza din stânga jos).
Tot ca să nu se umfle la copt, se coace aluatul de tartă « la orb », adică se pun hârtie de copt şi bile pentru copt (sau boabe de fasole uscată) peste aluatul întins din formă (poza din dreapta sus).
5. Se coace aluatul în două etape astfel : primele 15 minute se coace la orb, apoi se iau hârtia de copt de deasupra şi boabele de fasole şi se mai lasă aluatul la copt normal pentru încă 10 minute, până ce prinde o culoare aurie.
6. După ce aluatul a căpătat o nuanţă mai rumenă la copt, se întinde crema de migdale peste el şi se mai lasă la cuptor pentru alte 20 – 25 de minute, până devine mai auriu şi crocant.
7. Între timp se curăţă cireşele de codiţe şi de sâmburi. Pentru cei care nu ştiu, am arătat cum se scot sâmburii de cireşe cu acul, la cheesecake-ul cu cireşe. 😉
8. După ce tarta e gata, se aranjează cireşele fără sâmburi deasupra, într-un singur strat.
9. Opţional: Pentru un aspect mai estetic, ca de patiserie, puteţi face un topping din sirop de zahăr, cu care să glazuraţi cireşele de pe tartă.
Se pun la foc mic într-un ibric zahărul cu apa, şi se lasă să fiarbă până se încheagă şi se formează un sirop mai gros (nu foarte gros însă, dacă nu vreţi să se întărească după ce se răceşte!). Cu ajutorul unei pensule de bucătărie se glazurează apoi cireşele de pe tartă, oferind astfel tartei un aspect mai lucios, ca de patiserie ! 😉
10. Se serveşte rece, tăiată în felii triunghiulare.
Incredibil de delicioasă şi de aromată !
♥
Trebuie să recunosc ca nu mi se întâmplă des să cad pradă poftelor, astfel încât în general în timpul şedinţelor foto reuşesc să fac poze deliciilor mele fără prea mare efort în ce priveşte rezistenţa la ispite…
…Însă de data asta am făcut pozele în etape, şi cu mare greutate de concentrare, fiind nevoită să tot revin asupra lor după ce am mai căzut pradă ispitei a câte o felie de tartă delicioasă…
Absolut irezistibilă…
♥
V-o recomand cu dragă inimă !
E un adevărat deliciu!
♥
Cu dragoste,
♥ Diana ♥
©Adaptare proprie după o reţetă Good Food
